Străbunica Dávid Elvira, născută Roshon Elvira (familia Roshon provine din Austria, Viena), căsătorită cu Dávid Sándor, unicul rod al iubirii lor: Dávid Gabriela.
Bunica mea, Gabriela se căsătorește cu fiu de doctor care devine tot medic, Dr.Kopenetz Lajos, bunicul meu pe linia maternă. Bunicul și străbunicul meu medici de front, plecați în război, pe front. Mama bunicului meu, Alesi Frida și propria soție tineri căsătoriți, Gabriella amândouă acasă, violate și ucise de soldați în război, în 1944.
Doamne, ce orori…
Enikő, mama mea rămâne ORFANĂ la doar trei săptămâni, era în fașă.
Médi/ Gabriela moare la doar 22 de ani…după ce o naşte pe mămica mea…
Groaznic. De neimaginat..
Îmi exprim omagiul si aprecierea pentru DOAMNA ELVIRA, străbunica mea care după război deși era în doliu că propria ei fiică fusese ucisă, și-a căutat nepoata prin toate orfelinatele (vecinii au dus bebelușul rămas în fașă la orfelinat), a scos-o și a crescut-o în stil nemțesc pe MAMA mea. I-a fost alături în tot acel timp ca o mamă şi i-a oferit sprijinul necesar pentru a depăşi momentele grele.
Dragele mele, străbunica și mama mea, vă sunt recunoscătoare pentru toate sacrificiile pe care le-aţi făcut şi vă iubesc. Învingătoarele mele, eroinele mele.
Bunica mea Médi, Gabriela, plecată prea devreme în ceruri, devenită înger prea devreme, îți port şi în buletin numele cu toată dragostea mea și cu un dor infinit că nu te-am cunoscut niciodată…
Pe voi toate, cele trei femei pe linia mea maternă vă reprezint şi de această dată cu bucurie şi onoare şi sunt convinsă că motto-ul
– Nu linia de sosire contează, ci linia de start – va întări inima mea aici și acum.
Vă dedic această pagină cu cinste, onoare şi demnitate.
Fiica voastră infinit recunoscătoare, Tünde Anna-Maria Gabriella.
„Cea mai mare pedeapsă pe care o simte un om pe faţa pământului este singurătatea. Unicul mod în care se poate lupta cu singurătatea fundamentală este să construim pe pământ o familie. Şi lumea va arăta cu siguranţă altfel atunci când tot pământul va fi plin de familii. O familie nu trebuie să fie răzbunarea singurătăţii noastre fundamentale, ci o recompensă meritată de toţi membrii ei, mama, tatăl şi copiii, pentru nopţile când şi mama, şi tatăl, şi copiii visează urât.”
Adrian Pintea
