Am început programul meu de armonizare corporală vara aceasta cu un curs de nutriție, am pormit cu o greutate de pesteeee 100 kg mai exact 115 kg…ca în poză (nu eram însărcinată, doar umflată, inflamată) dar niciodată nu m-am simtit atât de feminină, timidă, blândă și dulce ca în această poză și când îmi cumpăram prima oară în loc de dulciuri, batoane și sucuri acidulate, îmi cumpăram fructe, legume la piață cu căști în urechi optimistă, gata să slăbesc, cu inima-mi cântând de dor să îmi refac corpul, talia.

Parcurgeam conștiincioasă cursurile de nutriție zilnic 3 chiar 4 ore, frumos cu caiet în față, stilou, învățam cu traineri, curs plătit frumos, cu drag, ca o elevă.

Pe 1 Septembrie 2022 am dat drumul la cursa de dat jos kg. Mai slăbisem odată în 2018, reîngrăşarea numită “efectul yo-yo” a avut loc în pandemie.

Azi merg zilnic cu pași rapizi minim 6 km, uneori reușesc 12 chiar 15 km. La înot ajung de câteva ori pe lună. Am la școala mea bandă de alergat, am cumpărat și bicicletă eliptică pentru acasă, în primele zile reușeam sport 7 minute pe aparate, azi deja fac 50 chiar 70 minute pe zi.

Ieșeam cu câte o prietenă la plimbare tur de lac – parc, ea era admirată, suplă, eu nu. Nu m-a durut. Eram și eu plăcută admirată de bărbati …fix de bărbații ..care preferă plinuțele cu obrajii bucălați și sânii mari cum vorbesc ei între ei. Nu asta m-a durut. Oboseau picioarele mele de la mers alături de prietenele mele, aveam de dus 115 kg la aer și aveam impresia că sunt dublu față de ele. O jumătate de om ascunsă după o altă jumătate de grăsime. Umblam prin parcuri împăcată CU un bagaj greoi și urât, îl luam cu mine peste tot..DAR NU A DURUT!
Am ajuns la RMN coloana, apoi tratamente ceva aparate și exerciții ceva criza nerv sciatic sau cum se numea, mă credeți că nu m-a durut sufletește?
La cumpărături de haine evitam să intru în cabinele de probă pentru că mă enerva imaginea dar NU DUREA. Oglinda era la un pas de mine, nu mai puteam să-mi fac poze doar la față, când mă vedeam MARE. Asta nu durea. Era doar o chestiune de cum întorc camera să par mai suplă, atât.
Şi la pozele publicate de mine anul trecut pe Facebook mă pricepeam de minune să prindem unghiul unde dădeam, arătam mai suplă pentru public, deci nu a durut. NIMIC.
Acum trei ani…acum 2 ani..acum 1 an ..acum 8 luni…Dar eram tot eu.
Nu durea nimic, nimica, nothing at all!
Eram dublă decât a fost mama mea după ce m-a născut. Eram o jumătate de om, într-un corp dublu. Iar de Paște anul trecut nu mă recunoșteam în pozele de familie. Nu știam că devenisem MAI MARE decât tata și mama…

 

EMOȚIILE REPRIMATE

 

În spatele mâncatului compulsiv erau emoţii pe care le ignoram și nevoi pe care le suprimam ca să le fac altora pe plac, să nu îi deranjez, să nu par pretențioasă.

 

STRESUL ACUMULAT 

 

Nu descărcam stresul prin mișcare. Tineam multe în mine, mă apăsau. De îndată ce simțeam stres, apăreau şi diversele pofte. Interminabile.

 

LIPSA LIMITELOR CLARE

 

Nu eram conștientă de propriile mele limite și le încălcam constant, ceea ce îmi turau motoarele sistemului nervos la maxim și sfârşeam epuizată fizic și emoțional. Nu am avut limite probabil în relația cu mine, cu ceilalți, cu munca, cu mâncarea. Nu am avut un program clar, blând, care să mă susțină, ore de masă, ore de somn, ore de relaxare, ore dedicate interacțiunii sociale și plăcerii.

 

OBOSEALA CRONICĂ, BURNOUT

 

Fizică, emoțională, mintală, socială, spirituală. Şi plătisem în 14 ani un credit bancar imobiliar luat pe 30 de ani…

 

TRAUMELE NEVINDECATE DIN TRECUT

 

Mănâncam emoțional ca răspuns la traumă – este și aceasta o posibilitate. ”Mulți psihoterapeuți și

cercetători au găsit legături între experiențele adverse din copilărie și creșterea în greutate (Psihologii Franz Ruppert sau Bessel van der Kolk au realizat studii și lucrări importante privitor la aceste aspecte ce necesită vindecare interioară, dar poți citi mai multe în studiul ACE – Adverse Childhood Experiences, precum și în multe alte cărți despre traumă).

Testul ACE de evaluare a traumelor te întreabă pur și simplu dacă anumite evenimente s-au petrecut sau nu în copilăria ta. Dacă ai multe DA-uri înseamnă că ai trecut prin evenimente mai intense din punct de vedere psihic și emoțional decât au făcut-o mulți alții. Consecințele? Probabil ai dezvoltat calități care te-au ajutat să supraviețuiești și ai devenit mai puternică dar, la fel de probabil, nu ai dezvoltat suficient de bine unele capacități de a avea grijă de tine și de viața ta în mod echilibrat. De aceea tinzi să dezvolți diverse dependențe, inclusiv codependența relațională sau dependența de mâncare în exces.

Poate că ești mult mai puternica decât majoritatea cunoscuților tăi dar, în același timp, ar fi foarte necesar să te apleci asupra vindecării experiențelor pe care le-ai trăit ca și copil. Din această vindecare terapeutică va rezulta o nouă stare de echilibru, o integrare a experiențelor avute, ce permite maturizarea emoțională autentică, echilibrarea relației cu sine și cu ceilalți și o pace interioară după care tânjești poate de mult timp.

Ține minte: Dacă vrei să gestionezi mâncatul emoțional, ai nevoie mai întâi să înveți să îți simți, înțelegi și chiar vindeci emoțiile, căci doar așa meniul tău se poate armoniza cu nevoile tale reale!”                                                                                                                         Psiholog Alina Dospinescu

 

Azi m-am oprit şi am discutat cu sufletul meu care îmi vorbește. Kilogramele au fost ca un ZID pus de mine către lume sau către ceva, un ..nu știu ce și nu știu cum ..peste care trecea doar cel şi cea care îmi vedea măreţia sufletească dincolo de corpul masiv, doar oamenii care dincolo de reuşitele mele îmi vedeau profunzimile, căderile, karma, umbrele pe care le înecam în mâncat, în comoditate, în dulciuri. Este lupta MEA cu kg, este înălţarea MEA. Este despre mine.

AZI VREAU să reuşesc să dau deoparte acel zid şi să mă arăt cu noile mele petale, miresme şi speranţe, să mă lansez şi să povestesc cât de dură poate fi o cursă de dat jos kg dar acea duritate în timp a devenit compasiune faţă de mine, mă iubesc azi cum poate niciodată nu m-am preţuit, NU MAI ESTE O CURSĂ, ESTE UN ZBOR ÎN ARMONIZAREA MEA, O CALE DULCE ce îmi este atââât de draaaagăăă. Vă rog doar să fiţi alături de mine cu inimile voastre pure în timp ce cu curaj și tenacitate mă salvez din cele 40 kg surplus din care 22 deja sunt trecutul meu azi 10 Mai 2023, 18 kg rămase sunt prezentul meu şi supleţea ce o lucrez încă 6 luni va fi întreaga mea viaţă de acum încolo. Vreau şi azi ca din bobocul ce sunt acum să înflorească acea nouă ANNA de care îmi este dor de atâta timp şi la care lucrez de peste 7-8 luni. “Vine o vreme când riscul de a rămâne închişi într-un boboc e mult mai mare decât acela de a înflori.” (citat Anais Nin)